Portugalia - o destinatie ce ofera multe, pentru toate gusturile Roxana

Portugaliaaa... In sfarsiiiit! Cam asa sunau gandurile mele inainte de plecare. Bineinteles, entuziasmul era la cote maxime. 

Lisabona nu mi-a inselat asteptarile, este o capitala europeana extrem de frumoasa, bine intretinuta si curata. Are un farmec aparte si parca in orice coltisor poti respira romantismul in aer (mai ales in zona Raului Tagus). Avenida Liberdade este celebra pentru similitudinile cu mult mai celebrul bulevard Champs Esysees din Paris, dar si pentru magazinele de lux ce se gasesc aici din plin. Urmand acest bulevard, se ajunge foarte usor in zona centrala, Baixa, traversand pe rand pietele Restauradores, Rossio, respectiv Comercio. Zona de promenada, cu magazine, restaurante si cafenele, se afla intre Rossio si Comercio, toata aceasta zona fiind foarte pitoreasca, inclusiv in timpul unei seri tarzii de vara (desi am fost singura la plimbare, nu am avut nici o secunda vreun sentiment de nesiguranta!). 

Cartierul Belem, desi in mare parte industrial, pe malurile Tagusului, are o puternica amprenta a perioadei Marilor Descoperiri Geografice, aici aflandu-se monumentele emblematice ale epocii: Turnul Belem, care are si faima celui mai fotografiat obiectiv turistic al capitalei portugheze, Manastirea Jeronimos, un excelent exemplu de arhitectura manuelina (stil denumit dupa regele Manuel I, cel care a initiat curentul explorarilor), dar si Monumentul Descoperirilor, situat si el in aceeasi zona. 

De aici se poate vedea Podul 25 Aprilie (denumit anterior Salazar), construit dupa modelul Golden Gate din San Francisco (este si proiectat de acelasi arhitect), dar si statuia lui Iisus Hristos, pe malul opus al raului, model „imprumutat” de la brazilieni. Zona Oriente, situata in estul Lisabonei asa cum indica si numele, este partea ultra moderna a orasului, unde cladirile din sticla si otel sunt cel mai adesea intalnite, impreuna cu cazinoul din Lisabona, mall-ul Vasco da Gama si podul cu acelasi nume, care se poate observa in zare. Aici constructorii au avut grija sa pastreze modernismul si originalitatea dar si spatiile verzi, fiind amenajate o multime de parcuri, cu fantani arteziene si flori multicolore. Aceasta zona este in mare parte comerciala, fiind cel mai important centru expozitional al Lisabonei. 

Un obiectiv iubit atat de adulti, cat si de copii, este Oceanarium-ul, un acvariu imens, in care sunt prezentate exponate din toate oceanele lumii, pe alocuri fiind amenajate si habitatele naturale ale unor specii de anemone, vidre marine sau chiar pinguini (se puteau admira si acestea in sectiunile special amenajate). Impresionant era pestele-soare, fara coada de mari dimensiuni, specie pe care nu am mai avut ocazia sa o admiram altundeva. O seara fado este de neratat in Lisabona, localuri frumoase cu muzica live gasindu-se cu usurinta in Bairro Alto si Alfama, ambele cartiere considerate tot in zona centrala. 

In ziua libera din Lisabona, am facut o incursiune interesanta, ce ne-a purtat spre Estoril si Cascais, foste statiuni de litoral celebre in randul nobilimii engleze si nu numai, continuand cu Cabo da Roca – cel mai vestic punct al Europei (la fata locului se poate achizitiona si un certificat care sa ateste ca s-a atins cel mai vestic punct al batranului continent, pentru doritori) – iar in final am ajuns la Sintra, un oras cu totul special, inclusiv din punct de vedere climatic, desprins din povestile cu printese. Desi am prins vreme urata, cu nori si burnita (cald insa, foarte placut de vizitat), se vedea clar vegetatia luxurianta de aici, de un verde strident, care incadra drumul pana la Palacio da Pena, o fosta resedinta regala. 

Un palat cu totul special, colorat, bogat ornamentat si abundand in diverse stiluri arhitectonice, interiorul parea ca ii asteapta pe stapani cat de curand, sa revina de unde au plecat pentru o scurta perioada. Pacat ca nu am putut admira si privelistea dimprejurul acestuia din cauza cetii si norilor care nu se lasau dusi... Asa cum zona Belem are prajiturelele sale traditionale, facute de maicute demult, asa si Sintra are ale sale traveseiros (in romana inseamna pernute), foarte gustoase si ele, tot pe baza de crema de ou ca umplutura, dar in alt tip de aluat. 

Mai departe, plecam spre Porto, in partea de nord a tarii. Orasul este mai mult industrializat si mai putin turistic decat Lisabona, spunandu-se printre portughezi ca locuitorii din nord sunt cei care muncesc cu adevarat. Aici am fost surprinsa sa descopar niste plaje superbe in partea vestica a orasului (unde au si ei un acvariu – Sea Life, care parea mai mult pentru copii), in apropiere de Foz, gura de varsare a Raului Douro in Oceanul Atlantic. Erau plaje cu nisip auriu, intinse si late, foarte ademenitoare, trebuie sa recunosc. 

Turul orasului insa ne-a purtat prin centru, pe celebra Avenida dos Aliados, cu Torre dos Clerigos, continuand apoi cu Catedrala, Palatul Bursei si Biserica Sao Francisco. Acestea sunt principalele obiective ale partii centrale a orasului, insa coborarea in Ribeira, zona de pe malul Raului Douro a fost o experienta mult asteptata in acest oras. Desi mi s-a parut mai murdara si mai neingrijita decat Lisabona, aceasta zona este fermecatoare! Terase, restaurante diverse, magazine de suvenire si vanzatori stradali peste tot, lume, freamat, viata traita intens si cu bucurie din plin. O plimbare aici te poate incarca cu o doza buna de energie pozitiva, iar briza raului si razele soarelui stralucind pe micile valuri nu au cum sa nu aduca un zambet larg pe chipul turistului. Chiar si acum imi vine sa zambesc in fata monitorului, numai amintindu-mi de tumultul cald si placut de aici (daca poate exista asa ceva!). Daca tot am ajuns aici, trebuie sa mentionez faptul ca mi s-a parut foarte placuta si croaziera pe rau, trecand pe sub cele 6 poduri ale orasului si beneficiind de explicatii in patru limbi straine, pentru fiecare pod in parte. Vaporul ne-a lasat pe malul celalalt al raului, in zona Vila Nova de Gaia, unde se afla cramele si podgoriile cu celebrul vin de Porto. Am avut placerea sa vizitam o astfel de crama si sa degustam un vin mai tare decat cel cu care suntem noi obisnuiti, dar si mai dulce... Interesant, in felul sau. 

Dupa orasul Porto a urmat „desertul”, daca il pot numi asa... Insula Madeira, magica din toate punctele de vedere (cel putin ale mele). Primul contact a fost cu aeroportul, dar si cu soselele Madeirei, care sunt incredibile avand in vedere cat de bine sunt intretinute, curatenia, dar si munca enorma de a sapa tunel dupa tunel, in fiecare stanca intalnita in cale... Dar mai sunt si alte aspecte emblematice pentru Madeira, aici gasind o multime de locuri demne de explorare. Pentru iubitorii de drumetii exista asa-numitele levadas, foste canale de irigatie ce traverseaza zone cu peisaj superb, cascade si vegetatie abundenta, exotica... Se pot face numeroase plimbari pe mare, fie cu caravela, fie cu catamaranul sau alte barci de dimensiuni mai mici. Nu trebuie ratate sub nicio forma Cabo Girao (a doua stanca situata la ocean din Europa ca inaltime – 580 metri deasupra marii), Camara de Lobos – un orasel frumos, turistic, primitor, ce are si o mica plaja cu nisip negru si pietre. 

Tot aici trebuie sa includ Porto Moniz, situat in nordul insulei, unde s-au format piscine naturale in roca vulcanica si unde patrunde constant apa oceanului. O mare parte a acestora au fost amenajate pentru accesul turistic, fara a fi influentate de maree. Se poate vedea foarte clar fundul stancos al apei, de culoare neagra, in locurile unde nu este amenajata nici o platforma, iar apa este adanca. Un peisaj deosebit, cu siguranta nemaiintalnit, intr-o piscina facuta de mana omului! Tot in zona de nord este oraselul Santana, locul unde inca se gasesc acele casute traditionale triunghiulare, vopsite in alb, rosu si albastru. Pesterile de lava de la Sao Lourenço merita si ele vizitate, la fel si Valea Calugaritelor si Eira do Serrado, un punct de belvedere situat la altitudinea de 1090 de metri deasupra nivelului marii. Privelistea de aici chiar iti taie respiratia, este spectaculos! 

Pentru iubitorii de plaja si relaxare, Madeira ofera pe langa nisipul negru si cumva neprimitor, o plaja artificiala, cu nisip, in zona Calheta (aproximativ 35 de kilometri de Funchal) sau se poate face o excursie in insula vecina, Porto Santo, la doua ore de mers cu ferry-boat, iar aici plajele sunt intinse, frumoase, cu nisip fin si auriu, perfecte pentru un sejur relaxant. O experienta inedita poate fi un tur cu bicicleta al insulei! 

Ca specialitati culinare, trebuie incercate espetadas, frigarui aromate din carne de vita, servite cu salata si cartofi prajiti, bolo de caco, o paine traditionala coapta, cu usturoi si patrunjel sau milho frito, ceea ce la noi s-ar numi mamaliga prajita (personal nu mi-a placut). Pestele proaspat este la el acasa, oricare ar fi el (cod, ton, espada sau alte specii de peste oceanic), portughezii laudandu-se ca au 365 de feluri de a gati codul, pestele national portughez. 

In incheiere, pot spune ca Portugalia este o experienta completa, oricum ai vrea sa o gandesti sau sa o planifici. O destinatie ce ofera multe, pentru toate gusturile... Cu siguranta pot spune ca a fost nu doar pe gustul, ci pe sufletul meu! Obrigada, Portugal!